Am apucat vremea de baladă, când butelia era criteriul după care societatea te cântărea, ca să ştie cine eşti şi ce hram porţi. Butelia era dovada că ai trecere acolo, sus, unde se dau aprobările, dar era şi demonstraţia că ştii să te descurci dincoace, jos, unde se dă şpaga, când se ia butelia.
Fără butelie, erai zero. Cu butelie, dimpotrivă, erai în pas cu moda, cu aragazul, cu cafeaua şi nu te codeai să pui de-un nes, când îţi picau musafiri. Musafirii trebuiau să pice, ei erau drumul spre relaţii, spre butelie, aragaz şi cafea, iar cafeaua era drumul înapoi spre musafiri şi spre relaţii, pentru ca cercul să se închidă armonios, demonstrând că, de la Lomonosov încoace, nimic nu se pierde, ba, dimpotrivă, totul se câştigă, dacă există voinţă politică, şi nici şpaga nu lipseşte.
E drept că o butelie nu era decât punctul critic, de la care începe pragul de subzistenţă, dar, de la trei butelii în sus, te puteai socoti clasă de mijloc. Aveai una pentru fiert cafeaua şi două de rezervă. Astăzi, poate, ni se pare cam truli, să ţii butelii de rezervă. Azi nu mai trebuie rezerve, pentru că, ciudat, azi nu mai fură nimeni butelii, deşi meseria de hoţ în domeniu, era cea mai cinstită, sigură şi fără riscuri dintre toate: nici un păgubaş nu se aventura să reclame că i s-a furat. Atâta i-ar fi trebuit păgubaşului, să-l întrebe la miliţie, de unde are butelia. Şi-ar tăia craca de sub picioare să explice cum a scos-o pe relaţii, şi-ar bate cuie în talpă să pronunţe cuvântul şpagă şi, mai ales, şi-ar da foc la valiză, când organele ar constata, la domiciliu că, după ce i s-a furat una, el a mai rămas cu două. Unde e morala proletară?
Singura explicaţie onorabilă la aşa ceva, ca să scapi cu faţa curată şi nici pe alţii să nu-i bagi la apă, era să spui că ai furat-o. Asta se mai trece cu vederea, mai ales dacă ai un motiv major. De exemplu, că îţi măriţi fata. Orice plutonier de miliţie ştia că nici un pretendent serios nu se uită la fată, până nu vede, mai întâi, butelia. Altfel, individul dă de bănuit: dacă se preface că nu-l interesează butelia, înseamnă că e ori beţiv, ori afemeiat, ori bigam. Afemeiat şi beţiv mai merge, dar bigamii au fost totdeauna prost văzuţi. Nimeni nu se face bigam din dragoste. N-am văzut bigam la prima vedere. Bigamii sunt numai din interes. Cu bigamul, intri totdeauna în dandanale. Am auzit de cazul unuia, la care, după câteva bigamii succesive, respectivele au rămas cu patru copii nelegitimi, iar respectivul cu şase butelii din flori. Şi tot mai dădea anunţ la ziar, dornic să-şi refacă viaţa din temelii, cu o soţie iubitoare, sinceră, găspodină şi cu frigider dublu.
Totuşi, deschizând bine ochii, o fată cuminte şi cu butelie putea face o partidă bună. Apuca ori un inginer, ori un secretar de partid, ori un hoţ de butelii. Astăzi, inginerul cam trage mâţa de coadă, îmsă secretarul de partid are imunitate, iar cât priveşte hoţii de butelii, nu trebuie să fii Darwin, ca să observi că din ei se trag astăzi hoţii de maşini. Dar, parcă, numai de maşini? De orice: fier vechi, vapoare, autobuze, bănci, conducte, păduri, vile, prostituate, păşuni, iconostase, cabluri, benzină, pescadoare, irigaţii, grajduri, elicoptere, fabrici, hoteluri, grenade. Păgubiţii se plâng în neştire la poliţie, la ziar, la parchetul anticorupţie, la brigada antidrog, la cea cu criminalitatea, cu contrabanda, cu alba-neagra, cu cei care vând fetele la turci, băieţii la englezi, nevestele la arabi, iar copiii de sex opus la micii intelectuali americani sosiţi în România, ca să filmeze aici tineretul patriei, jucându-se de-a mama şi de-a tata.
Omul sărac şi cinstit citeşte ziarul, priveşte ecranul şi se întreabă ca prostu', de unul singur: unde sunt vremurile de aur, când se furau butelii şi nu se plângea nici dracu'?
Victor Pitigoi
joi, 24 iunie 2010
vineri, 23 aprilie 2010
ANOTIMPUL DRAGOSTEI
CUGETARE:
O fi bună nunta cu dar,
însă tot mai bun e darul fără nuntă
Incontestabil, anotimpul dragostei e primăvara. Totuşi, în mod paradoxal, nunţile au loc toamna. Nu că n-ar fi legătură între dragoste şi nuntă, dar una e o primăvară de vis, ca în paradis, şi alta e o boare de toamnă, fără alt refugiu, decât numai în pat, la căldurică. Mirele la refugiu, mireasa la refugiu şi amândoi cu agentul termic sub plapumă, este normal ca primăvara, uitându-se miraţi în oglindă, să li se pară nevasta cam borţoasă. Urmează luna botezurilor, automat.
Nimic n-ar tulbura acest ciclu perpetuu, dacă n-ar exista divorţul. Divorţul pică din senin, atunci când agentul termic a scăzut, de primăvară te-ai săturat, de toamnă te-ai plictisit, de căldurică te-ai moleşit, iar de factură, de contoare, de Opaina, de gigacalorii, de Băsescu, Vanghelie şi Guşă ţi s-a acrit.
Divorţul e semn că te-a apucat dorul de ducă, că agentul termic are poftă de schimbare, viaţa e frumoasă, de nimic nu-ţi pasă şi, până la urmă, n-ai ce pierde, decât numai lanţurile, plapuma şi nevasta.
De la nevastă la divorţ, drumul duce, automat, pe la escapadă. Escapada este preludiul divorţaţilor, springul donjuanilor, speranţa fetelor bătrâne, nădejdea burlacilor, ultima şansă a băieţilor tomnatici şi loteria văduvei vesele. Anotimpul ei este tot anul, dar vârful de lance e vara.
Vara, omenirea o face lată la munte, la mare, la plajă, la soare, cu bere, îngheţată şi suc. Când o faci lată, nici nu simţi că, de după orizont, se apropie ameninţător toamna şi simptomul ei, de nuntă cu dar.
Dar, vai, toamna de azi nu mai e cea care a fost. Astăzi lumea s-a blazat, darul s-a desfiinţat, nunţile s-au împuţinat şi s-au înmulţit căsătoriilor de probă, fără nuntă şi fără dar. Îţi alegi nevasta, începi rodajul şi vezi dacă se potriveşte măsura, ca la pantofi. Dacă te roade la deget şi-ţi face bătături, probezi alta, cu un număr mai mare. Văzut-plăcut, plecat-uitat. Pa şi pussi.
De când cu căsătoriilor de probă, nu se prea nasc copii. Scade natalitatea. De când cu gigacaloria, cu factura şi cu Opaina, creşte mortalitatea. Una caldă, alta rece, cu amândouă, ne împuţinăm pe kilometrul patrat. Pe plan mondial, suntem campioni la împuţinări. Mai împuţinaţi ca noi, nu găseşti decât în jungla împânzită cu carnivore feroce şi în deşerul presărat cu ciolane uscate, deshidratate şi roase de alţii mai iuţi la picior şi mai tari în dinţi.
În urma noastră, pe lista mortalităţii, sunt numai troglodiţii, talibanii, cei fără încălţăminte, cele fără sutiene şi chiar unii fără nimic, omişi din atlas şi uitaţi în manualul de geografie alternativă, întrucât nu se ştie precis dacă se trag tot din maimuţă, ca şi noi, sau au încercat să se tragă, dar n-au reuşit.
Aşa că degeaba facem noi sacrificii şi ne dotăm cu grădiniţe. şcoli şi infrastructură, când populaţia are nevoie, în primul rând, de cimitire.
Nu zic că n-ar fi bună şi nunta cu dar, însă această frumoasă tradiţie e de domeniul trecutului. De domeniul viitorului, pare să fie cealaltă tradiţie, fără dar, fără grădinţe, fără infrastructură, chiar şi fără nuntă, însă cu ceva colivă.
VICTOR PITIGOI
O fi bună nunta cu dar,
însă tot mai bun e darul fără nuntă
Incontestabil, anotimpul dragostei e primăvara. Totuşi, în mod paradoxal, nunţile au loc toamna. Nu că n-ar fi legătură între dragoste şi nuntă, dar una e o primăvară de vis, ca în paradis, şi alta e o boare de toamnă, fără alt refugiu, decât numai în pat, la căldurică. Mirele la refugiu, mireasa la refugiu şi amândoi cu agentul termic sub plapumă, este normal ca primăvara, uitându-se miraţi în oglindă, să li se pară nevasta cam borţoasă. Urmează luna botezurilor, automat.
Nimic n-ar tulbura acest ciclu perpetuu, dacă n-ar exista divorţul. Divorţul pică din senin, atunci când agentul termic a scăzut, de primăvară te-ai săturat, de toamnă te-ai plictisit, de căldurică te-ai moleşit, iar de factură, de contoare, de Opaina, de gigacalorii, de Băsescu, Vanghelie şi Guşă ţi s-a acrit.
Divorţul e semn că te-a apucat dorul de ducă, că agentul termic are poftă de schimbare, viaţa e frumoasă, de nimic nu-ţi pasă şi, până la urmă, n-ai ce pierde, decât numai lanţurile, plapuma şi nevasta.
De la nevastă la divorţ, drumul duce, automat, pe la escapadă. Escapada este preludiul divorţaţilor, springul donjuanilor, speranţa fetelor bătrâne, nădejdea burlacilor, ultima şansă a băieţilor tomnatici şi loteria văduvei vesele. Anotimpul ei este tot anul, dar vârful de lance e vara.
Vara, omenirea o face lată la munte, la mare, la plajă, la soare, cu bere, îngheţată şi suc. Când o faci lată, nici nu simţi că, de după orizont, se apropie ameninţător toamna şi simptomul ei, de nuntă cu dar.
Dar, vai, toamna de azi nu mai e cea care a fost. Astăzi lumea s-a blazat, darul s-a desfiinţat, nunţile s-au împuţinat şi s-au înmulţit căsătoriilor de probă, fără nuntă şi fără dar. Îţi alegi nevasta, începi rodajul şi vezi dacă se potriveşte măsura, ca la pantofi. Dacă te roade la deget şi-ţi face bătături, probezi alta, cu un număr mai mare. Văzut-plăcut, plecat-uitat. Pa şi pussi.
De când cu căsătoriilor de probă, nu se prea nasc copii. Scade natalitatea. De când cu gigacaloria, cu factura şi cu Opaina, creşte mortalitatea. Una caldă, alta rece, cu amândouă, ne împuţinăm pe kilometrul patrat. Pe plan mondial, suntem campioni la împuţinări. Mai împuţinaţi ca noi, nu găseşti decât în jungla împânzită cu carnivore feroce şi în deşerul presărat cu ciolane uscate, deshidratate şi roase de alţii mai iuţi la picior şi mai tari în dinţi.
În urma noastră, pe lista mortalităţii, sunt numai troglodiţii, talibanii, cei fără încălţăminte, cele fără sutiene şi chiar unii fără nimic, omişi din atlas şi uitaţi în manualul de geografie alternativă, întrucât nu se ştie precis dacă se trag tot din maimuţă, ca şi noi, sau au încercat să se tragă, dar n-au reuşit.
Aşa că degeaba facem noi sacrificii şi ne dotăm cu grădiniţe. şcoli şi infrastructură, când populaţia are nevoie, în primul rând, de cimitire.
Nu zic că n-ar fi bună şi nunta cu dar, însă această frumoasă tradiţie e de domeniul trecutului. De domeniul viitorului, pare să fie cealaltă tradiţie, fără dar, fără grădinţe, fără infrastructură, chiar şi fără nuntă, însă cu ceva colivă.
VICTOR PITIGOI
vineri, 26 februarie 2010
DE NECREZUT: SE DEZINTEGREAZA PSD
Faptul ca dl. Trita Fanita a dat cu tifla in PSD nu face mari valuri. Nici plecarea rasfatatului Miki Spaga nu mi se pare un mare eveniment. Si nici pentru dl Muntean n-as varsa lacrimi. Dar ideea ca dl. Razvan Theodorescu s-a intros cu 180 de grade, preferandu-l pe generalul cu patru stele Gabriel Oprea, in locul civilului cu nici o stea Victor Ponta, dovedeste ca placile tectonice au inceput sa se miste.
Decolarea spectaculoasa a dlui Diaconescu su iesirea pe orbita a dlui Marian Sarbu dovedesc ca a inceput cutremurul.
Nu mai este nici o indoiala ca persoane care inca isi mai pastreaza anonimatul se pregatesc sa faca, si ele, stanga-mprejur.
Zguduiturile demostreaza ca seismul cu epicentrul in Kiseleff s-a declansat, dar seismografele nu i-au calculat inca nici intensitatea pe scara Richter, nici amplitudinea pe scara de serviciu. Rolul dlui Ponta este sa linisteasca populatia, ca sa nu se produca panica – ceva ce seamana cu rolul dlui Marmureanu, directorul de la fizica Pamantului, atunci cand linisteste telespectatorii la ora de varf, pentru ca noi sa dormim fara somnifere, chiar daca se prevestesc cutremure.
Totusi, nimeni nu poate ascunde faptul ca semanta discordiei a incoltit pe ogor, fara sa banuim noi cand vor apare roadele si cine le va culege.
Dl Ponta a ajuns sus, urcat de val, dar pana sa ajunga la roade, mai dureaza.
Dl Iliescu nu-si mai doreste nici functii, nici roade, si, dupa ce a aplicat principiul « ochi pentru ochi si dinte pentru dinte » , nu simte nevoia sa-si mai infiga coltii in cineva.
Dl Mitrea a promis ca-si va infige coltii si i-a infipt.
Dl Vanghelie n-are timp de colti, el lupta cu gramatica, cu ortografia si cu mercenarii angajati ca sa aplaude, dar ramasi cu buza umflata dupa ce aplauzele n-au fost apreciate cum se cuvine.
Naivii se intreaba daca roadele nu le va culege, cumva, noul partid de centru-stanga, anume infratit cu partidul de centru-dreapta ca sa demonstreze ca PD-L nu mai este singur contra toti.
Cei unsi cu toate alifiile, simt insa ca cine tace, face. Nu exista nici un motiv sa banuim ce face ceva presedintele, dar el ramane singurul in stare sa vada icebergul de la distanta, sa-l tinteascaa sau sa-l ocoleasca, dupa caz, si sa castige. Niciodata nu vom sti daca i-a fost de folos un calcul premeditat, o intamplare, sau l-a ajutat, ca de fiecare oara, zodia norocoasa in care s-a nascut.
Victor Pitigoi
Decolarea spectaculoasa a dlui Diaconescu su iesirea pe orbita a dlui Marian Sarbu dovedesc ca a inceput cutremurul.
Nu mai este nici o indoiala ca persoane care inca isi mai pastreaza anonimatul se pregatesc sa faca, si ele, stanga-mprejur.
Zguduiturile demostreaza ca seismul cu epicentrul in Kiseleff s-a declansat, dar seismografele nu i-au calculat inca nici intensitatea pe scara Richter, nici amplitudinea pe scara de serviciu. Rolul dlui Ponta este sa linisteasca populatia, ca sa nu se produca panica – ceva ce seamana cu rolul dlui Marmureanu, directorul de la fizica Pamantului, atunci cand linisteste telespectatorii la ora de varf, pentru ca noi sa dormim fara somnifere, chiar daca se prevestesc cutremure.
Totusi, nimeni nu poate ascunde faptul ca semanta discordiei a incoltit pe ogor, fara sa banuim noi cand vor apare roadele si cine le va culege.
Dl Ponta a ajuns sus, urcat de val, dar pana sa ajunga la roade, mai dureaza.
Dl Iliescu nu-si mai doreste nici functii, nici roade, si, dupa ce a aplicat principiul « ochi pentru ochi si dinte pentru dinte » , nu simte nevoia sa-si mai infiga coltii in cineva.
Dl Mitrea a promis ca-si va infige coltii si i-a infipt.
Dl Vanghelie n-are timp de colti, el lupta cu gramatica, cu ortografia si cu mercenarii angajati ca sa aplaude, dar ramasi cu buza umflata dupa ce aplauzele n-au fost apreciate cum se cuvine.
Naivii se intreaba daca roadele nu le va culege, cumva, noul partid de centru-stanga, anume infratit cu partidul de centru-dreapta ca sa demonstreze ca PD-L nu mai este singur contra toti.
Cei unsi cu toate alifiile, simt insa ca cine tace, face. Nu exista nici un motiv sa banuim ce face ceva presedintele, dar el ramane singurul in stare sa vada icebergul de la distanta, sa-l tinteascaa sau sa-l ocoleasca, dupa caz, si sa castige. Niciodata nu vom sti daca i-a fost de folos un calcul premeditat, o intamplare, sau l-a ajutat, ca de fiecare oara, zodia norocoasa in care s-a nascut.
Victor Pitigoi
marți, 23 februarie 2010
SCHIMBARE IN PSD
SCINDARE SAU TSUNAMI?
Faptul ca dl. Trita Fanita a dat cu tifla in PSD nu face mari valuri. Nici plecarea rasfatatului Miki Spaga nu mi se pare un mare eveniment. Si nici pentru dl Nicolicea n-as varsa lacrimi. Dar ideea ca dl. Razvan Theodorescu s-a intros cu 180 de grade, preferandu-l pe generalul cu patru stele Gabriel Oprea, in locul civilului cu nici o stea Victor Ponta, dovedeste ca placile tectonice au inceput sa se miste.
Deduc ca persoane care inca isi mai pastreaza anonimatul se pregatesc sa faca, si ele, stanga-mprejur.
E limpede ca seismul cu epicentrul in Kiseleff s-a declansat, dar seismografele nu i-au calculat inca nici intensitatea pe scara Richter, nici amplitudinea pe scara de serviciu. Rolul dlui Ponta este sa linisteasca populatia, ca sa nu se produca panica – ceva ce seamana cu rolul dlui Marmureanu, directorul de la fizica Pamantului, atunci cand linisteste telespectatorii la ora de varf, pentru ca noi sa dormim fara somnifere, chiar daca se prevestesc cutremure.
Cum bine zicea eroul Ostap Bender, din romanul comic “Vitelul de aur”: s-a spart ghiata, domnilor jurati! S-a spart ghiata si curg sloiurile. Curg sloiurile si nu stim in folosul cui. Adica, pe scurt, cine va culege roadele ?
Dl Ponta a ajuns sus, urcat de val, dar pana sa ajunga la roade, mai dureaza.
Dl Iliescu nu-si mai doreste nici functii, nici roade, si, dupa ce a aplicat principiul « ochi pentru ochi si dinte pentru dinte » , nu simte nevoia sa-si mai infiga coltii in cineva.
Dl Mitrea a promis ca-si va infige coltii si i-a infipt.
Dl Vanghelie n-are timp de colti, el lupta cu gramatica, cu ortografia si cu mercenarii angajati ca sa aplaude, dar ramasi cu buza umflata dupa ce aplauzele n-au fost apreciate cum se cuvine.
Rezulta ca roadele nu asteapta pe altcineva decat numai grupul independentilor care se ingroasa, il asteapta pe generalul doldora de stele, asteapta noul partid de centru-stanga, care, infratit cu partidul de centru-dreapta va demonstra ca PD-L nu mai este singur contra toti.
Ai zice ca aici e cheia succesului si ca numai grupul independentilor are de castigat.
Este o iluzie. Are de castigat, ca de obicei, dl. Basescu. Este singurul care vede icebergul de la distanta, il tinteste sau il ocoleste neobservat, dupa caz, si castiga fara sa stim noi daca i-a fost de folos un calcul premeditat, o intamplare, sau l-a ajutat, ca de fiecare data, zodia norocoasa in care s-a nascut.
Februarie 2010
Victor Pitigoi
Faptul ca dl. Trita Fanita a dat cu tifla in PSD nu face mari valuri. Nici plecarea rasfatatului Miki Spaga nu mi se pare un mare eveniment. Si nici pentru dl Nicolicea n-as varsa lacrimi. Dar ideea ca dl. Razvan Theodorescu s-a intros cu 180 de grade, preferandu-l pe generalul cu patru stele Gabriel Oprea, in locul civilului cu nici o stea Victor Ponta, dovedeste ca placile tectonice au inceput sa se miste.
Deduc ca persoane care inca isi mai pastreaza anonimatul se pregatesc sa faca, si ele, stanga-mprejur.
E limpede ca seismul cu epicentrul in Kiseleff s-a declansat, dar seismografele nu i-au calculat inca nici intensitatea pe scara Richter, nici amplitudinea pe scara de serviciu. Rolul dlui Ponta este sa linisteasca populatia, ca sa nu se produca panica – ceva ce seamana cu rolul dlui Marmureanu, directorul de la fizica Pamantului, atunci cand linisteste telespectatorii la ora de varf, pentru ca noi sa dormim fara somnifere, chiar daca se prevestesc cutremure.
Cum bine zicea eroul Ostap Bender, din romanul comic “Vitelul de aur”: s-a spart ghiata, domnilor jurati! S-a spart ghiata si curg sloiurile. Curg sloiurile si nu stim in folosul cui. Adica, pe scurt, cine va culege roadele ?
Dl Ponta a ajuns sus, urcat de val, dar pana sa ajunga la roade, mai dureaza.
Dl Iliescu nu-si mai doreste nici functii, nici roade, si, dupa ce a aplicat principiul « ochi pentru ochi si dinte pentru dinte » , nu simte nevoia sa-si mai infiga coltii in cineva.
Dl Mitrea a promis ca-si va infige coltii si i-a infipt.
Dl Vanghelie n-are timp de colti, el lupta cu gramatica, cu ortografia si cu mercenarii angajati ca sa aplaude, dar ramasi cu buza umflata dupa ce aplauzele n-au fost apreciate cum se cuvine.
Rezulta ca roadele nu asteapta pe altcineva decat numai grupul independentilor care se ingroasa, il asteapta pe generalul doldora de stele, asteapta noul partid de centru-stanga, care, infratit cu partidul de centru-dreapta va demonstra ca PD-L nu mai este singur contra toti.
Ai zice ca aici e cheia succesului si ca numai grupul independentilor are de castigat.
Este o iluzie. Are de castigat, ca de obicei, dl. Basescu. Este singurul care vede icebergul de la distanta, il tinteste sau il ocoleste neobservat, dupa caz, si castiga fara sa stim noi daca i-a fost de folos un calcul premeditat, o intamplare, sau l-a ajutat, ca de fiecare data, zodia norocoasa in care s-a nascut.
Februarie 2010
Victor Pitigoi
joi, 4 februarie 2010
MISTERELE DE NEPATRUNS ALE VIRUSULUI AH1N1
Este greu de spus daca pandemia de gripa porcina a disparut din vizorul telespectatorilor ca urmare a vaccinarii populatiei, cam cu de-a sila, sau pentru ca, intre timp, a intrat in vizor pandemia de congrese, inerenta dupa esecul in alegeri, inregistrat de cei trecuti prin campania electorala nevaccinati contra virusului Vantu, dar hotarati sa infrunte pandemia Basescu, fara alte masuri profilactice, decat numai flacara violet si energia paranormala, descoperita de proaspatul reales, dl Hrebenciuc.
Raspunsul devine cu atat mai dramatic, cu cat zvonurile de pe internet lasa sa se inteleaga ca respectiva gripa nici n-avea de gand sa ne imbolnaveasca in masa, cat avea de gand sa ne vaccineze pe cap de locuitor, folosind in mod igienic si eficient fondurile alocate pe vaccinuri, pe fiole si pe nelipsitiele batiste de unica folosinta.
Numai asa se poate explica fenomenul dupa care popoarele civilizate si vaccinate intr-o veselie, au scapat la fel de tefere ca si cele, carora nu le-a dat mana nici sa se vaccineze, nici sa-si stearga nasul cu batistele de unica folosinta, atat de recomandate.
Rezultatele s-au dovedit a fi cam aceleasi, numarul victimelor nu prea diferit si doar cheltuiala alta. De altfel, experienta arata ca pandemia dispare exact atunci cand se termina banii de vaccin, cand nu mai sunt fonduri de seringi si cand nici macar nelipsitele batiste de unica folosinta n-ai cu ce le plati.
Sa fim seriosi, nici o gripa nu poate tine cap de afis fara alocatii de la buget, iar, daca se ivesc intre timp banii, nu-i mare lucru sa apara pe neastepate epidemia de ciuma bovina, sau pandemia de holera ovina in functie de directia dinspre care vine vaccinul si antidotul.
Raspunsul devine cu atat mai dramatic, cu cat zvonurile de pe internet lasa sa se inteleaga ca respectiva gripa nici n-avea de gand sa ne imbolnaveasca in masa, cat avea de gand sa ne vaccineze pe cap de locuitor, folosind in mod igienic si eficient fondurile alocate pe vaccinuri, pe fiole si pe nelipsitiele batiste de unica folosinta.
Numai asa se poate explica fenomenul dupa care popoarele civilizate si vaccinate intr-o veselie, au scapat la fel de tefere ca si cele, carora nu le-a dat mana nici sa se vaccineze, nici sa-si stearga nasul cu batistele de unica folosinta, atat de recomandate.
Rezultatele s-au dovedit a fi cam aceleasi, numarul victimelor nu prea diferit si doar cheltuiala alta. De altfel, experienta arata ca pandemia dispare exact atunci cand se termina banii de vaccin, cand nu mai sunt fonduri de seringi si cand nici macar nelipsitele batiste de unica folosinta n-ai cu ce le plati.
Sa fim seriosi, nici o gripa nu poate tine cap de afis fara alocatii de la buget, iar, daca se ivesc intre timp banii, nu-i mare lucru sa apara pe neastepate epidemia de ciuma bovina, sau pandemia de holera ovina in functie de directia dinspre care vine vaccinul si antidotul.
Stanga la rascruce da Vanturi
Stanga la rascruce de Vanturi.
Nimeni nu poate anticipa daca stanga romaneasca este ca un fel de oala, care asteapta un mare congres, ca sa se faca tandari, sau, daca, dimpotriva, stanga este o gramada de cioburi, din care arheologii congresului vor reconstitui oala, asa cum a fost, si poate chiar mai mult decat atata.
Congresul poate fi explozia, detonata anume ca sa facem praf trecutul si s-o luam iarasi de la zero, sau, dupa caz, poate fi armistitiul pentru continuarea prezentului in nestire, daca se demonstreaza ca cel mai scurt drum intre doua puncte este linia in zig-zag.
Paradoxul incepe abia atunci cand observi cum se inghesuie protipendada democratiei, dand buluc cu polonicul, spre oala in care nu fierbe nimic, intrucat nu poate fi vorba de ciorba, atunci cand te afli in opozitie. De altfel, dl. Geoana a pus punctul pe “i”, inca din start : “vom modifica statutul, nu discutam despre persoane si scaune, discutam despre principii si solutii”. Si, in timp ce dl. Geoana dadea de veste ca discuta numai despre principii si solutii, gazda de la Brasov, dl. Constantin Nita, instiinta telespectatorii ca nici nu exista alt subiect de discutie, decat numai persoana si scaunul dlui Geoana, la care isi opintesc principiile si solutiile trimisii din 39 de judete.
Acesta fiind subiectul, predicatul din mintea dlui Nita nu poate fi altul, decat numai propriul scaun intrucat dl Geoana, daca va fi ales, este de presupus ca se va opinti personal, pe baza principiului: una mie, una tie.
Sesizand ca dl Geoana este totdeauna primul la start si ultimul la renumararea voturilor contestate, dl Miron Mitrea a renumarat si dansul judetele dlui Nita, contestand scurt: «Care treizecisinoua? Vreo trei sau patru !». Ca urmare, si-a reconfirmat intentia de a candida, contand pe sprijin in destule judete, iar, daca mai punem la socoteala si judetele pe care conteaza dl Diaconescu, plus cele ale proaspatului aterizat, dl. Andrei Alexandru, basca ale dlui Nastase, aflat in suspans cu aterizarea lui, si inca altii, nehotarati daca se aseaza pe pista sau nu, e usor de observat cat de deficitara este Romania in materie de judete, cum numarul lor este prea mic pentru un partid asa de mare, ceea ce demonstreaza ca ar trebui modificat nu atat statutul, cat geografia.
Lupta se anunta dura si nu poti sti dinainte daca cel ce te asteapta de dupa colt, e pregatit cu polonicul sau cu maciuca.
Ca urmare, in timp ce prietenii dlui Geoana ii numara judetele, neprietenii ii numara casele, terenurile si contractele, cu aceeasi curiozitate, cu care neprietenii dlui Nastase ii numarau candva termopanele, gainile si ouale. Strans cu usa, dl Geoana a dat un raspuns total neprofesionist cu privire la contractul de sute de mii de euro, semnat si stampilat inainte de Craciun, dar anulat si nestampilat inainte de Revelion, cu explicatia ca, intre cele doua sarbatori, notarii nu pun stampila, ca sa nu cada in pacat.
Raspunsul dovedeste inca o data puterea de hipnoza a flacarii violet, stiind ca notarii, desi au programul afisat, pot fi oricand solicitati, contra cost, in afara programului, ba, in caz de urgenta, cu bunavointa, vin si noaptea, de exemplu, la domiciliul unui muribund, ca sa-i autentifice testamentul, inainte ca respectivul sa traverseze strada de pe lumea asta, pe lumea cealalta.
Care notar ar avea inima sa-l refuze pe dl Geoana, la capataiul contractului sau muribund, si sa-l lase cu strada netraversata, sub pretextul ca prefera sa roada sorici, decat sa incaseze onorariul, conform legii?
Lipsa de inspiratie a contracandidatului, ii face pe dnii Mitrea si Nastase sa-si frece mainile. Va sa zica, nu sunt ei singurii cu tinichele de coada, lista e deschisa, tinichele exista si nu trebuie decat timp, ca sa se gaseasca una si pentru coada dlui Diaconescu, scapata ca prin minune, poate din lipsa de neprieteni, poate din lipsa de nedusmani, poate numai pentru ca nu i-a venit inca randul.
Un lucru e clar: cand congresul bate la usa, sus, la varful piramidei, se reped mai multi sa apuce taurul de coarne.
Jos, la baza, ceilalti asteapta cu rabdare, sa apuce vaca de uger.
Victor Pitigoi
Nimeni nu poate anticipa daca stanga romaneasca este ca un fel de oala, care asteapta un mare congres, ca sa se faca tandari, sau, daca, dimpotriva, stanga este o gramada de cioburi, din care arheologii congresului vor reconstitui oala, asa cum a fost, si poate chiar mai mult decat atata.
Congresul poate fi explozia, detonata anume ca sa facem praf trecutul si s-o luam iarasi de la zero, sau, dupa caz, poate fi armistitiul pentru continuarea prezentului in nestire, daca se demonstreaza ca cel mai scurt drum intre doua puncte este linia in zig-zag.
Paradoxul incepe abia atunci cand observi cum se inghesuie protipendada democratiei, dand buluc cu polonicul, spre oala in care nu fierbe nimic, intrucat nu poate fi vorba de ciorba, atunci cand te afli in opozitie. De altfel, dl. Geoana a pus punctul pe “i”, inca din start : “vom modifica statutul, nu discutam despre persoane si scaune, discutam despre principii si solutii”. Si, in timp ce dl. Geoana dadea de veste ca discuta numai despre principii si solutii, gazda de la Brasov, dl. Constantin Nita, instiinta telespectatorii ca nici nu exista alt subiect de discutie, decat numai persoana si scaunul dlui Geoana, la care isi opintesc principiile si solutiile trimisii din 39 de judete.
Acesta fiind subiectul, predicatul din mintea dlui Nita nu poate fi altul, decat numai propriul scaun intrucat dl Geoana, daca va fi ales, este de presupus ca se va opinti personal, pe baza principiului: una mie, una tie.
Sesizand ca dl Geoana este totdeauna primul la start si ultimul la renumararea voturilor contestate, dl Miron Mitrea a renumarat si dansul judetele dlui Nita, contestand scurt: «Care treizecisinoua? Vreo trei sau patru !». Ca urmare, si-a reconfirmat intentia de a candida, contand pe sprijin in destule judete, iar, daca mai punem la socoteala si judetele pe care conteaza dl Diaconescu, plus cele ale proaspatului aterizat, dl. Andrei Alexandru, basca ale dlui Nastase, aflat in suspans cu aterizarea lui, si inca altii, nehotarati daca se aseaza pe pista sau nu, e usor de observat cat de deficitara este Romania in materie de judete, cum numarul lor este prea mic pentru un partid asa de mare, ceea ce demonstreaza ca ar trebui modificat nu atat statutul, cat geografia.
Lupta se anunta dura si nu poti sti dinainte daca cel ce te asteapta de dupa colt, e pregatit cu polonicul sau cu maciuca.
Ca urmare, in timp ce prietenii dlui Geoana ii numara judetele, neprietenii ii numara casele, terenurile si contractele, cu aceeasi curiozitate, cu care neprietenii dlui Nastase ii numarau candva termopanele, gainile si ouale. Strans cu usa, dl Geoana a dat un raspuns total neprofesionist cu privire la contractul de sute de mii de euro, semnat si stampilat inainte de Craciun, dar anulat si nestampilat inainte de Revelion, cu explicatia ca, intre cele doua sarbatori, notarii nu pun stampila, ca sa nu cada in pacat.
Raspunsul dovedeste inca o data puterea de hipnoza a flacarii violet, stiind ca notarii, desi au programul afisat, pot fi oricand solicitati, contra cost, in afara programului, ba, in caz de urgenta, cu bunavointa, vin si noaptea, de exemplu, la domiciliul unui muribund, ca sa-i autentifice testamentul, inainte ca respectivul sa traverseze strada de pe lumea asta, pe lumea cealalta.
Care notar ar avea inima sa-l refuze pe dl Geoana, la capataiul contractului sau muribund, si sa-l lase cu strada netraversata, sub pretextul ca prefera sa roada sorici, decat sa incaseze onorariul, conform legii?
Lipsa de inspiratie a contracandidatului, ii face pe dnii Mitrea si Nastase sa-si frece mainile. Va sa zica, nu sunt ei singurii cu tinichele de coada, lista e deschisa, tinichele exista si nu trebuie decat timp, ca sa se gaseasca una si pentru coada dlui Diaconescu, scapata ca prin minune, poate din lipsa de neprieteni, poate din lipsa de nedusmani, poate numai pentru ca nu i-a venit inca randul.
Un lucru e clar: cand congresul bate la usa, sus, la varful piramidei, se reped mai multi sa apuce taurul de coarne.
Jos, la baza, ceilalti asteapta cu rabdare, sa apuce vaca de uger.
Victor Pitigoi
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)